Compostul din resturi de bucătărie se obține amestecând deșeuri vegetale umede, bogate în azot, cu materiale uscate, bogate în carbon, și lăsându-le să se descompună câteva luni într-o ladă aerisită. Rezultatul este un pământ negru, mirosind a pădure, care hrănește grădina fără să cumperi îngrășăminte.
Metoda nu cere teren mare. Un colț de curte, o ladă din paleți sau un compostor cumpărat sunt suficiente pentru o familie care gătește zilnic. Important este să știi ce pui în ea și în ce proporții, pentru că de aici depinde dacă obții un compost curat sau un morman urât mirositor.
Ce poți pune în compost din bucătărie?
Materialele se împart în două grupe. Cele verzi sunt umede și aduc azot: cojile de legume și fructe, resturile de salată, zațul de cafea, pliculețele de ceai fără agrafe, iarba proaspăt tăiată. Cele maronii sunt uscate și aduc carbon: frunzele uscate, cartonul simplu rupt mărunt, hârtia de ziar, rumegușul din lemn netratat, paiele, cojile de ouă sfărâmate.
- Cojile de banane, mere, cartofi, morcovi, ceapă și ardei merg fără probleme.
- Cojile de citrice se pun în cantități mici, pentru că descompunerea lor este lentă.
- Zațul de cafea este bun, dar în strat subțire, amestecat cu material uscat.
- Cojile de ouă se sfărâmă mărunt, ca să se descompună mai repede.
Ce nu intră în compostul de casă: carnea, peștele, oasele, brânzeturile, uleiul de prăjit și mâncarea gătită cu mult sos. Aceste resturi atrag șobolani, muște și câini, iar mirosul devine greu de suportat. Nici plantele bolnave sau buruienile cu semințe coapte nu se pun, pentru că boala și semințele pot rămâne în compost.
În ce raport amesteci materialele verzi cu cele maronii?
Regula folosită de mulți grădinari este aproximativ o parte de material verde la două-trei părți de material maroniu, măsurate ca volum, nu ca greutate. Nu trebuie să fii exact. Dacă amestecul miroase a amoniac sau a ouă stricate, ai prea mult verde și trebuie să adaugi frunze uscate sau carton. Dacă se descompune foarte încet și pare uscat, adaugă resturi de legume sau puțină apă.
Un strat de 10-15 centimetri de material maroniu pe fundul ladei ajută la aerisire. Deasupra, adaugi resturile din bucătărie, apoi le acoperi mereu cu o mână de frunze uscate sau paie. Acoperirea împiedică musculițele de oțet să se așeze pe resturile proaspete.
Cum ții compostul aerisit și umed?
Microorganismele care descompun materialul au nevoie de aer și de umezeală. Amestecul ideal este umed ca un burete stors: dacă strângi o mână de compost, nu curge apă, dar nici nu se sfărâmă ca praful. În perioadele ploioase acoperă lada cu o folie sau cu un capac; vara, dacă se usucă, stropește ușor.
Răsucește materialul cu o furcă o dată la două-trei săptămâni. Aerul pătrunde, descompunerea se accelerează, iar temperatura din centru crește. Într-un morman bine făcut, centrul se încălzește vizibil, ceea ce ajută la distrugerea multor semințe de buruieni. Dacă nu ai timp să răsucești, rezultatul vine mai lent, dar tot vine.
| Semn | Ce înseamnă | Ce faci |
|---|---|---|
| Miros de amoniac | prea mult azot | adaugi frunze uscate, carton |
| Miros de stricat | lipsă de aer, prea multă apă | răsucești, adaugi paie |
| Material uscat, fără schimbare | lipsă de umezeală | stropești, adaugi resturi verzi |
| Muște mici | resturi descoperite | acoperi cu frunze |
Cât durează până e gata și cum îl recunoști?
Timpul depinde de mărimea mormanului, de climă și de cât de des îl întorci. De obicei, un compost întreținut ajunge la maturitate în șase luni până la un an. Este gata atunci când nu mai recunoști resturile inițiale, are culoare închisă, textură sfărâmicioasă și miros plăcut de pământ umed. Bucățile mai groase, de coajă sau de crenguțe, se pot tamiza și pune înapoi în lada nouă.
Compostul finit se folosește ca mulci în jurul legumelor, amestecat în proporție de o treime cu pământ pentru ghivece sau întins în strat de 2-3 centimetri primăvara, în straturile de grădină. Nu-l pune direct pe semințe foarte fine, pentru că poate fi prea bogat; amestecă-l mai întâi cu pământ.
Cum reduci munca din bucătărie?
Un lighean mic sau o cutie cu capac, ținută lângă chiuvetă, face colectarea mai comodă. Golește-o zilnic sau la două zile, ca să nu apară mirosuri. Dacă gătești mult, împarte tocarea resturilor astfel încât bucățile să fie de 2-3 centimetri: se descompun mult mai repede decât cojile întregi.
Pentru cine locuiește la bloc există și varianta compostării în ghiveci mare, cu viermi de compost sau cu sistem tip bokashi, un proces de fermentare în vas închis, care acceptă și resturi mai greu de compostat clasic. Rezultatul trebuie apoi îngropat în pământ sau amestecat cu compost matur înainte de folosire. Pentru cei care vor să gătească fără risipă, merită citit și materialul despre greșelile frecvente cu legumele de sezon, unde se vede cât se poate reduce din deșeuri chiar înainte de compostare.
Iar dacă obișnuiești să cumperi proaspăt, sfaturile despre alegerea ingredientelor la piață te pot ajuta să iei doar cât consumi.
Întrebări frecvente
Compostul miroase urât?
Un compost echilibrat miroase a pământ. Mirosul puternic apare când ai prea multe resturi umede sau când lipsește aerul; corectezi cu material uscat și răsucire.
Pot composta hârtie?
Da, hârtia simplă, fără lac sau imprimeu colorat, rupta în bucăți mici, se descompune ca material maroniu.
Se poate composta iarna?
Procesul încetinește mult la ger, dar nu se oprește. Continuă să adaugi resturi și acoperă lada; la primăvară se reia descompunerea.
